Sunt român pentru că m-am născut în România, din părinţi români, am cetăţenie română, vorbesc româneşte şi (încă) trăiesc aici. Cândva cele de mai sus îmi erau suficiente pentru a fi mă simţi mândru astăzi sentimentul de iubire pentru ţara mea mi se pare învechit, iar cei care mai vorbesc despre aşa ceva mi se par penibili deşi ei sunt din ce în ce mai puţini. Motivele sunt cunoscute, cred, de toată lumea, nu ţara, ca teritoriu ne dezamăgeşte ci oamenii care o locuiesc: sunt răi, arţăgoşi, lipsiţi de cuvânt (punctualitatea e un caz particular al acestui defect), iar interesul personal este întotdeauna mai presus de cel comun (naţional). Nu o să credeţi, dar am scris toate astea pentru că am fost întrebat de mai multe ori de ce ţin cu echipele româneşti atunci când joacă în competiţii internaţionale şi de ce mă bucur de punctele UEFA acumulate de echipele româneşti din cupele europene. Nu am ştiut niciodată ce să răspund sau motivele de mai sus mi s-au părut penibile ca să poată fi ...
Nu numai blog foto !